Viața m-a învățat să fiu reticent când aud prea multe promisiuni deodată. Este poate motivul pentru care privesc cu scepticism ambițiosul proiect de relansare a Guvernului. M-am lămurit cu modul în care au gândit schema de ajutorare a firmelor prin IMM Invest sau cum au pus în practică amânarea ratelor la bănci. Până în prezent, după atâtea luni de criză sanitară și economică, singura măsură care a funcționat, și aceea cu sincope, a fost cea a șomajului tehnic. Deși la televizor s-au lăudat cu nenumărate. Am scris încă de la începutul pandemiei că sunt necesare măsuri concrete de sprijinire a angajatorilor care doresc să-și continue activitatea și să-și păstreze angajații. De sprijinire a acestor angajați, măcar cu plata taxelor, pe perioada de criză, cum au făcut alte țări. În van. Nu s-a întâmplat nimic. Mediul de afaceri privat nu a avut de ales. Ca să nu moară, a concediat sau a redus norme. Lucru care nu s-a întâmplat la stat, unde nici măcar șomaj tehnic nu s-a impus, nici măcar celor care n-aveau vreo treabă în acea perioadă. Nemaivorbind de faptul că schema de personal este supraponderală și extrem de costisitoare și ineficientă. Nu s-a tăiat un leu de la ei. Voturile acestor angajați sunt mult prea importante pentru actualii guvernanți.
S-a preferat plata integrală a salariilor lor în condițiile în care era evident că nu au motive să le primească, iar guvernanții se plângeau de lipsa banilor.
E evident că salvarea va veni de la miliardele de euro bani europeni. E evident că este nevoie de investiții majore în infrastructură, școli și spitale. Ce n-am aflat ieri este cum o vor face. Suntem campioni la neaccesare de fonduri europene. Suntem campionii lumii, cred, la birocrație și la complicat dosarele și procedurile de accesare fonduri. Fără o simplificare a acestora și adoptarea unor măsuri simple și ferme de implementare, totul rămâne o mare poveste. Nu știu dacă ei realizează, dar poveștile nu mai prind. Fără măsuri și efecte concrete, care să salveze sute de mii de oameni de la șomaj și de la foame, totul va dispărea ca un balon de săpun, iar oratorii de ieri vor ajunge să se ascundă, ca să nu dea în ei oamenii cu roșii. Sau cu pietre. Eu așa cred.
02.07.2020
stoianovici 