Oricât de mult ne-am săturat de tema Covid, nu pot să nu scriu în continuare despre acest subiect. Personal, mă sperie inconștiența unora care ignoră pur și simplu periculozitatea acestui virus, riscându-și nu doar sănătatea lor, dar și pe a celorlalți, care încearcă din răsputeri să respecte minimele reguli de protecție. Știu că sunt mulți factori care au contribuit la acest lucru: de la comunicarea defectuoasă a autorităților pe acest subiect până la campanile susținute de dezinformare din mediul online din care eu nu am reușit să pricep cine are de câștigat. În loc să fie promovați specialiștii, care să explice cât mai accesibil care sunt riscurile și ce-i de făcut, asistăm la un cor populist al politicienilor disperați să mai ciupească un procent două la scorul electoral, neinteresându-i altceva.
Dacă ar fi după mine, aș începe să prezint cazuri reale cu imagini din secțiile de ATI cu pacienți care se luptă efectiv să inspire și care nu mai au oxigen. Cazuri concrete cu persoane perfect sănătoase, fără comorbidități, care au pierdut lupta cu boala. Poate atunci și scepticii ar crede. Sau dacă i-ar auzi pe cei care au trecut prin boală, aflând cât de grea este recuperarea și câte organe ajung să fie date peste cap odată infectați.
Oameni care, la luni de zile după ieșirea din spital, obosesc după o plimbare de un minut sau pe care și vorbitul îi extenuează. Nu cred că vrea cineva să ajungem în situația în care fiecare va avea un cunoscut, vecin sau poate rudă care să moară de acest COVID. Atunci va fi mult prea târziu. De ce oare este nevoie să ne fie teamă, efectiv, pentru a respecta niște lucruri simple? Am uitat cum am respectat cu toții în perioada de urgență recomandările? Chiar este musai să ne bulucim și să nu ne protejăm, de parcă se termină lumea dacă nu ajungem pe litoral? Nu ne ajunge faptul că sute de persoane asimptomatice au plecat pe semnătură din spitale și unii dintre ei, inconștienți, sunt printre noi? Rodul acestor ultime săptămâni îl vom vedea peste vreo săptămână, când cifrele vor exploda, efectiv. Înțeleg că Bucureștiul a depășit Suceava, iar noi ne consolidăm poziția în top 3 cu fiecare zi care trece. Dacă nici când vom depăși cifra de 1000 de infectați pe zi nu vom înțelege să facem, fiecare din noi, câte ceva să încetinim răspândirea bolii, atunci ne merităm soarta. Nu va mai fi nimic de făcut.
20.07.2020