Garanție pentru reciclare

Nu știu câți dintre voi ați trecut în ultimul timp pe lângă un râu umflat de ploi. Pe aproape toate curg de-a valma peturi, sticle, bidoane, pungi, plasticuri spălate de ploi din luncile acestor ape sau, pur și simplu, aruncate de cetățenii nepăsători. Toate acestea curg la vale și ce nu rămâne agățat pe traseu, ajunge în râurile mari, în Dunăre și apoi, la capăt, în Marea Neagră, generând un dezastru ecologic greu de cuantificat.
Pe lângă amenzile usturătoare care ar trebui aplicate fără milă de autorități celor ce-și bat joc efectiv de natură, poluând-o cu tot soiul de gunoaie, ar trebui totodată identificate cauzele fenomenului, iar cetățenii cointeresați să îl stopeze sau frâneze cumva prin aplicarea unor măsuri concrete.
Cu ceva ani în urmă, două colege de presă de la Vaslui puseseră pe roate o afacere de colectare a peturilor de plastic pe care, cu ajutorul unui utilaj asemeni unei mori rudimentare, le transformau în fulgi de plastic care erau ulterior exportați pentru a fi refolosiți ca materie primă, încasând câteva sute de euro la tona livrată. Afacerea mergea foarte bine, existând la acea dată o subvenție de la Ministerul de Mediu pe kilogramul de plastic recuperat în acest mod.
Banii erau suficienți pentru achitarea sumelor cuvenite colectorilor de peturi care aduceau, non-stop, saci uriași plini cu peturi care, în timp, au devenit tot mai greu de găsit. Asta până în ziua în care, în inteligența lor, cei de la Mediu au decis anularea acordării acelei subvenții, moment în care afacerea s-a închis.
Inițiativa de ieri a parlamentarilor USR de introducere a unui sistem de garanție pentru ambalaje reciclabile ar permite angrenarea unui întreg sistem cetățean – mic magazin- supermarket- firmă de colectare- stat. Practic, la fiecare produs care are ambalaj de plastic-metal-sticlă reciclabil s-ar percepe o garanție de 50 de bani -1 leu care ar fi returnată celui care aduce înapoi ambalajele goale la magazin sau la centrele de colectare ce ar urma să fie înființate. Sisteme de acest tip există și funcționează în multe alte țări. Cei ca mine sau mai în vârstă își aduc aminte, cu siguranță, de sticlele pe care le duceam la schimb atunci când cumpăram lapte sau apă minerală. Există și acum aparate de preluare a dozelor goale la diverse supermarketuri, dar cei 5 bani oferiți pe bucată nu sunt deloc motivanți. Poate doar pentru ecologiștii înfocați.
Estimarea de 100.000 de tone de ambalaje care n-ar mai fi aruncate în natură, ci ar fi reciclate este mai mult decât motivantă. Suntem mult prea mulți cei care ne-am săturat de gunoaiele de tot felul și care ne dorim o țară mai curată. Sper ca inițiativa să depășească urgent stadiul de proiect și să fie implementată și poate atunci râurile nu vor mai fi acoperite cu covorașe plutitoare de peturi, iar unii oameni chiar vor face bani ecologizând. Doamne ajută!

08.07.2020

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.